Studii pe viață și pe moarte
Editura Paralela 45, 2000
Poetul cu ochi urduroși
Poetul cu ochi urduroși e-un
șarpe. Un șarpe pleznit cu bîta.
(Mișcările lui de dansator de samba
întrebările lui)
Poetul cu ochi urduroși
e un dansator de samba
(Limba lui galbenă îl irită
îl înnebunește)
Ciocnește două pipițe una-i
înfășoară limba în jurul
gîtului i-o înfășoară
Poetul cu ochi urduroși e un
dansator de samba.
Stimorol
E-o iarnă-ntinsă ca
guma de mestecat pe
care o strecori vinovat sub masă
sub bancă o lipești acolo
și-un alt deget o
apasă pîn-o sufocă.
Tu mă întrebi unde-o să pun
bocancii cămașa umedă încă
necălcată.
E-o iarnă-ntinsă ca
guma de mestecat
pe care mi-am lipit-o de
cerul gurii.
28 mai ’99
Am doar un atenuat
simț al morții
în timp ce fetele cîntă
într-un autocar prăfuit
într-un autocar cu perdele
roșii
fără geamuri fără uși
ele cîntă inima mea
zvîcnește-apăsat și zvîcnetul ei
repetă răpăitul ploii.
Studenta Alina
„Pe mine nu mă interesează
nimic” spune studenta Alina
„doar limba franceză doar
limbile moarte
doar parapsihologia”
mai spune studenta Alina
și scoate din buzunar două alune sparte
și-o batistă umedă împăturită
perfect.
„Literatura mă enervează căci ce e
aia să citești romane”
mai zice studenta Alina
și-și plimbă alene piciorușele-n măcriș.
„Viața s-o privești prin borcane”
spune bătrînul profesor iar studenta Alina
mănîncă gem pe-ntuneric o dor măselele
borcanele-s goale viața s-o privești prin borcane
mai spune bătrînul profesor să simți privirea
lipicioasă ca o mușcătură de țînțar.
Studenta Alina avea șase ani
cînd a văzut maimuțe și tigri „erau
toți așa de mari” zice și face semn cu mîna
în sus amintirile n-o interesează „amintirile-s varză” zice
și-și cuprinde cu amîndouă
mîinile picioarele îi e acum puțin ciudă
putea să pună mîna pe-un tigru putea să-l fotografieze
să-l deseneze undeva așa amintirile-s varză
tigrii și maimuțele-s duse
„Unde? Unde?” întreabă un pitic furios studenta
Alina dă din mînă
și-i aprigă scîrba.
Studenta Alina iese rareori
în oraș verifică mai întîi
azimuturile și-abia apoi împinge zdravăn
ușa părintească o-nchide de două ori
cu două rînduri de chei diferite și-are și-un
lăcățel chinezesc „dacă-l atingi îți rup oasele” zice
studenta Alina și vizitatorul înnebunit de plăcere
o fixează cu luneta spune „așa o vînătoare numa-n
Brazilia am mai pomenit”
Studenta Alina nu are
vise erotice doar din cînd în cînd
un cavaler cu coifu-ndoit îi trimite bezele
„pe ele le pierd la milimetru” spune studenta Alina
și se răsucește enervată
o pătură cade de pe ea cealaltă-i stă agățată
de picior și cum doarme goală
un cărăbuș vine și-o înfășoară în petece „nu-s
culorile astea virile?” întreabă el și
simte cum o mînă-i retează brusc aripile.
Studenta Alina n-are chef de poeți.
Ea pur și simplu nu are chef.
Nemți americani greci sîrbi
suedezi polonezi lehamitea cruntă i se arată doar
să-i spui un nume dulce francez
și să ai grijă cum îl pronunți cu r graseiat
tăindu-ți din aer elanul să-l spui
șoptit alene
și să nu-ncerci s-o minți
că te prinde.
Extratereștrii din vîrful dealului
Pe colină coridoarele sînt al naibii de întunecate.
Studentele rîd și-n ele e o spaimă sinistră bănuiesc
Că au pielea găinii sub hainele groase
După ce noi
Glorioșii profesori le-am băgat în cap sute de titluri.
Coridoarele-s aspre murdare.
Tălpi voioase le-au atins
La înălțimi neașteptate.
Și fetele astea pe care afară
Le așteaptă trupa de căței înfometați.
Sîntem o colonie veselă:
bem suc în sfintele bodegi de la capătul holului.
Ne rezemăm privirile cam nedormite de ficusul legat cu sfoară sau
de fierul cornier
vorbim cu portarul venit să stingă lumina.
Sîntem o colonie veselă.
Nimic nu ne sperie.
Doar uneori imaginea noastră-n oglindă
Se lungește brusc și dispare.
În timp ce Adriana omoară țînțarii
În timp ce Adriana omoară țînțarii zice
„acasă ninge” eu fumez
„fulgeră” îi zic pe balcon
Calci pe pietre uscate
Calci sănătos ca după un somn
Transpirat în tricoul albastru s-au
Adunat visele ca-ntr-o lună de miere.
„Pe ăsta nu l-am nimerit. I-am rupt
Doar piciorul.” Rîde
și rîsul ei îmi umple ochi
paharul de vin.