Poezii patriotice
Editura Marineasa, 1995
*
Domnule președinte,
domnule președinte
ce facem cu alcoolismul
cu tabagismul
cu fețele cenușii
cu fețele rozalii
cu c.v.t și a.p.
cu grămezile de cretini
cu lampa lui ilici
cu morții de lîngă gară ce facem
cu fețele palide cu studentele drogate la 21 de ani
dar cu gardienii publici
care amendează boschetari
dar cu femeile înalte perfect singure
dar cu paranoia cu paranoia cum
rămîne domnule președinte?
*
Dar țara ta e foarte departe.
Prin acest tunel de carne vie de
corpuri moarte.
Țara ta e foarte departe.
Ce mai contează dragostea ta?
E patetică și neputincioasă.
*
Cineva spune: „am scris
atîtea poezii”
Cineva spune: „iată primejdia”
Cineva aruncă
o creangă
neagră.
Cineva va pescui tot.
Totul se va transforma în hrană mult mai tîrziu.
Mult mai tîrziu cînd pe aproape
Ți-e propriul declin.
*
Cît despre noi: moartea e sigură.
Iar amintirea e trasă
pe benzi de casetofon
Amintirea: între tine și tine.
Incapabilă. Mută.
Și în afară:
„Mai veniți, mai poftiți”
*
Iar el n-a mai scris
De mult. De pe el totul
stă să cadă. Dacă
pui mîna pe el te
vei prăbuși.