319

Aici stau eu. În căminul
16 sigur e greu e chinuitor să
crești un copil și soră-mea
are unul mama ne-a crescut pe toți patru și
iată-mă întins în pat la 21 de ani sau
stînd la masă cu o carte în mînă. Aici
și acum. În camera 319
printre pînze subțiri albe sau roșii
și cît de puternică e acum lumina ea atinge
covorul plin de păr și de
fire de praf.

De aici înțeleg lucrurile;
pasajul pavajul oamenii
copacii banca ridurile
precise.

De aici înțeleg lucrurile;
trec mașini galbene
e
primăvară deasupra
se împerechează păsările deasupra
mai e un etaj
caut ceva mai apropiat
o felie de pîine.
Aici stau eu.
Am pat dulap pentru haine
conserve de pește în dulap.
Aici nu trăiesc singur
Aici trăiesc Kuki/ cancerul femeilor
Moca/ marele băutor și
poeți/ Harry Dasinger și
chiar lenjereasa doamna Blasie
își petrece aici jumătate din viață.

Camera mea
un hublou prin care îmi urmăresc călătoria. Ce
glasuri frumoase au naufragiații glasuri
care acoperă vîntul care
izbesc singurătatea care îmi întind degetele le
răsfiră și
mîna se agită/ un steag alb pe o coloană
de staniol.

Aici construiesc eu
o nouă personalitate.
Aici stabilesc eu începutul și sfîrșitul
după-amiezii mă prinde aici
De aici înainte e
un alt cămin de aici pînă aici
cînd și cum
unde și cît și de ce
și mai ales
cine
mi-a mai intrat pe ușă
cu cine am mai conversat
ce am vorbit
îți pot spune din cîte știu
orașul are școli și pușcărie și o
primărie și personalități și
orice om poartă haine aici
stă sufletul gîfîind amestecă
vorbele cu faptele și chiar pe tine
te amestecă aici.

Tu intri te apropii te sărut te așezi.
Din privirea ta se nasc două străzi.
Pe una o gospodină își bate covorul
trece o betonieră o
sută de pionieri bat din palme și cum
să mă înțelegi
dincolo e umbră a crescut iedera ne
acoperă fețele și e atîta liniște încerc să-ți
spun.