Oameni obosiți
Editura Paralela 45, 2008
Despre cum iese sufletul din noi
Acum chiar
m-apuc să ridic jucăriile
una
e-un măr cu pălărie
verde
(sînt sigur că are un nume)
mai e
o mașină un pistol iar
o mașină și înc-o mașină
bună de-aruncat și-o
minge de rugby mică
de plastic.
Mă străduiesc să scot
cercurile pe care bunica
le-a pus cap la cap ca
să stai tu o secundă
să le privești.
Privește cum nimeresc buza
pungii groase aproape opace cu ultima piesă
de lego.
Privesc cum vii tu și
răstorni vesel punga.
Nonconformiști, burghezi cumsecade
Pe scriitori cîteodată e bine să-i
Vezi cîteodată
E toxic.
Nu prea au ce să-ți zică dincolo
De scrisul lor par
Unii burghezi cumsecade
Alții cronici nonconformiști.
Duc toți o viață secretă
De aceea unii vorbesc prea mult
Alții tac tot timpul.
Unii socotesc cheia de la apartamentul
Lor absolut inutilă și lasă ușa
Deschisă alții se baricadează
În casă cu yale și
Chei peste chei dar te
Asigur că
Dacă-i vei întîlni
Eventual ducîndu-și gunoiul
N-ai să-i recunoști.
Poezie și bani
„Orice poet bun e un poet
mort” zice doamna
în vîrstă în italiană și
Oricum e clar ca lumina zilei
Îndesată pe covorul albastru.
„Orice poet bun e un poet
mort” zice doamna Antonella
și așteaptă ca poeții din jur să rîdă.
„Mai mult” zice doamna cu
ochelari fumurii „un poet mort
vinde zeci de mii de exemplare.”
Aici poeții ridică privirile unul
și-a prins falca în mînă
și se uită prin doamna Antonella ca și
cum în spatele ei s-ar întruchipa
Dante din
fum și steluțe într-un fancy show-room.
Poezia sau viața
„Am încercat să le spun
că există și poeți vii” zice soră-mea
„Cum doamnă nu sînt toți morți ca
Eminescu?”
„Nu nu” a încercat ea să le spună
a deschis o revistă a spus „uitați pe ăsta îl cunosc”
le-a arătat o poză „și pe el îl cunosc iar el
el venea la noi acasă”
Clasa amuțise.
„Și pe el îl știu iar el copii”
a zis ea și-a coborît printre bănci
„el e chiar fratele meu”.
Clasa amuțise iar soră-mea soră-mea
În lumina de octombrie
Devenise clar străvezie.
2 februarie 2007
în amintirea lui Gheorghe Crăciun
Băieții ar fi vrut să mai povestim în
Fața noastră rîdea oricum boala sau moartea
Să căutăm acele ținuturi înalte unde aerul e tare
Și se trage dintr-odată în piept.
Aș fi putut fi cu ei în seara asta.
Ne-am fi ținut unul într-altul cu credința
Pătimașă că totul întotdeauna rămîne de povestit.
Aș fi putut fi cu ei în seara asta.
Aș fi auzit glasul sonor al lui Sandu suprapus
pe tonalitățile dure ale
Lui Oprea peste tonul înalt al lui Caius
peste glasul molcom al lui Virgil cu
Contrapuncturile lui Adrian.
Intermitent aș fi auzit tonul tău grav calm decis
Să facă maximă dezordine în
Dezordinea noastră.
15 08 2007
Nesigurul interval dintre vîrste
Cînd timpul se-mparte viguros
Între școală și casă.
Cînd bag nasul în pempii
Lui Tudor să văd dacă
N-a făcut treaba pe care o face pe
Oliță doar teoretic.
Cînd în parc aș putea scrie toate
Poemele de tată la 40 de ani.
Nesigurul interval dintre vîrste
Cînd tot mai aproape de mine
Dimineața sau noaptea explodează
Morțile celor dragi.