Firul alb
Editura Tracus Arte, 2014
Firul alb
Un om tînăr
Vorbind singur pe stradă
Gesticulînd gata să
Te atingă din greșeală.
O femeie între două vîrste fardată
Ușor nedormită vorbind
singură la casa de bilete
apoi în metrou
O fată care spune tare
Unui perete: „uimește-mă”
Un fir alb subțire desparte lumea în două.
Depresivi. Nevrotici.
Depresivi. Nevrotici.
Uitînd să trăiască.
Alunecă de la ușa albă
La geam și înapoi.
Mai bine nu te-nvîrti în loc
Și aleargă mai departe. Aceiași porumbei
Și aceleași vrăbii.
Lovește fiecare piatră
Într-un exercițiu de aerisire.
La capătul respirației
O acoladă.
Omul fără stare
Omul fără stare trece
Pe lîngă tine
Tremurînd cu bețele de aluminiu
Scrijelind asfaltul.
La poștă unul mai tînăr
I-a spus că îl caută moartea
Acasă și el se crede la schi.
Omul fără stare se împinge
Pînă la Academie între
T și Muzeul de Artă
Se încăpățînează să-și bea
Suta de vodcă
În fiecare zi strict la aceeași oră.
Uneori îl vezi prăbușit
Pe bancă la Livadă
Ajutat de alții se
Ridică prinde strîns bețele și
Urcă
În viraje largi
Dealul.
Gări mijlocii
„Unde ești tati?” mă întreabă cu
Vocea sublimă de la șapte ani.
„Aproape de Mediaș” răspund
Și trag în piept mirosul de
Usturoi din vecini.
„Și cum e gara din Mediaș? E mare?”
Întreabă mai departe „E mai mare ca gara
Din Predeal?”
„Cam tot așa” zic eu încurcat.
Nașu își plimbă geanta maro
Pe burtă Barmanu
Face piruete pe ritm de melc.
„Unde ești tati?” mă întreabă
„În întunericul de la Augustin, Tudor,
Aproape, în întunericul de la Augustin.”
Lumină galbenă
Lui Alexandru Mușina
Nici alaltăieri nu am crezut nici
Ieri că a murit Sandu.
Cobor în lumina galbenă cu
Punga albastră de gunoi. Îmi aranjez
Haina mă gîndesc la privirea lui
Albastră metalică din care vineri curgeau
Cercuri de foc apoi
Nu i-am văzut decît ochii închiși
Dormea miercuri i-a spus Taniei că mai stă puțin
Și se ridică.
Dincolo de stația-n vacanță
Un copil intră în magazin
Casa lui e atît de aproape.
Cu Caius, bînd bere într-un bar în care
n-am intrat niciodată
Am urcat la cinci Sandu
Dormea eram mai mulți în
Jurul lui neputincioși cu
Trupurile încinse.
Am plecat cu Caius era
Duminică și Brașovul era
Pustiu am intrat într-un
Bar în care n-am mai fost. Am băut vreo
Trei beri ca-n adolescență.
Am tăcut.
Am rămas într-o stație a lui
17 de unde nu iau niciodată autobuzul și
Autobuzul nu a venit
„Fac lucruri nou-nouțe”
Mi-am spus ușor amețit
Amăgindu-mă.