hardughia

a) Croșetînd aerul pînă cînd firul de lînă
te zgîrie pe gît. Mecanisme lente
pîlpîitoare îți freamătă în urechi.
Aceleași și aceleași. Îmi prind capul
între palme și cred că nu mai aud: o țeavă
groasă de metal ruginit îmi
trece prin fața ochilor.
O întîmplare de ieri: cum iepurii înnebuniți
de zgomot au țîșnit pe cîmp.
Anul trecut virgine și nevirgine fete și femei
dansau în fața mea în mijlocul hardughiei la
un bec chior atîrnat deasupra ușii spînzurat
cu picioarele în sus atunci mi-am închipuit
pocnetul sec atunci mi-am închipuit
întunericul deasupra ușii într-o zi de iarnă scria

1954 sau 1955 un an înainte sau un an după
cînd mama era studentă ușa
era tot aici eu
stau cu spatele pe ea cine
vrea să intre nu are decît.

b) Sînt obosit.
Dar tu domnule? Dar tu
domnule unde ți-ai petrecut vara?
Anotimpul stîlcit. Unde ți-ai stîlcit picioarele?
Picioarele tale prăfuite.
Împingînd aerul spre marginile lui maronii.
Căci ai slăbit.
Și sărăcia ta a luminat și mai tare.
A strălucit.

Tac. În huruitul îngrozitor.
Ne înghiontim mai departe:
Nenea mișu își înfige colții de morsă în
Tanti jeni și cad scuturați din cuverturile roșii.
Pe pămîntul galben și uscat.

În cioburile ascuțite m-aș putea tăia.

Sînt obosit.
Din nervii întinși să faci corzile
Melodioasei chitare.

c) „Ce plăcere! Cea mai mare plăcere a mea, spune
gospodina, este ca familia să fie mulțumită de mine.
Chiar dacă Gigi mă bate, e bine, șterge vitrinele.”

„Ce-ai vrea, să fac două lucruri dintr-odată?”
          să visezi beția de mîine și copilul
          care turuie poezii.

„El nu a știut dom’le, el nu și-a dat seama!”
          prin rotocoale de fum
          trîntit pe iarbă cu burta umflată
          de bere
„Ăsta-i bun, dom’le-i bun. Fiule, ia furtunu’ și spală mașina.”

          Îi vor face statuie și
          palma aurie se va lipi de corpul auriu și
          ne va apăsa mai departe umerii
          mustrarea sa glasul său bătut în cuie pe benzi
          de casetofon
          mîna lui tăind cu un bomfaier
          plutoanele de imbecili

„Dom’le, așa e, cum îți spun eu.”

          Am văzut un film cu voi.
          Loveați cu baroasele și cîntați.
          Păreați fericiți. În uniformele voastre cenușii.
          Bărbați foarte tineri. Tații noștri.

La muncă la muncă pînă
cădeați pe paturile tari pînă
nu vă mai simțeați mîinile
palmele pline de bătături pînă
cînd rana se făcea
tot mai mare tot mai dureroasă

Stau și mă-ntreb
la ce v-a folosit.

d) ieri am dat mîna cu claudiu mitan avea
mîna extrem de rece mi-am lipit-o de tricou
mi-am adus aminte că nu este un gest frumos
oprea a zis să bem o bere sigur că n-am găsit

am mers la ioana unde am băut vișinată și
am vorbit despre durrell
mi-am dat încă o dată seama că uit îngrozitor
mi-am închipuit-o brusc pe mihaela stînd
singură în frigul de august
am luat-o spre casă cînd am coborît din troleu
ne împrăștiam ca mulțimea care iese din stadion
am văzut o groază de grase în mini
traversînd orașul
de jos în sus de sus în jos
m-am întîlnit cu doi poeți obsedați de nemurire unul
mi-a vorbit de vincent van gogh celălalt
de revista interval după care m-au
lăsat în pace în casă
mi s-a făcut cam rău
m-am mai gîndit o dată că n-am bani
că tot ce fac e zadarnic
mama mi-a zis că sînt leneș asta
a turnat gaz peste foc
peste sticla televizorului triumfătoare.

e) Apoi dănțuind pe cordoanele de mîl
pe cărăruile uscate de mîl învîrtindu-te
pînă îți uiți numele și cazi pe sacii de cînepă.
Sigur locul ăsta a fost mereu pentru tine
știu că îți plac conductele de apă de deasupra
conductele verzi știu că îți place leul ăla de
sticlă cu gîtul tăiat și chiar cînd te plimbi
pînă la ușă și înapoi ai ceva de spus mai
ai ceva de spus poate vrei să deschizi
puțin geamul să pipăi zidul peretele alb
lucitor să-ți auzi inima zvîcnind tot mai tare
înfășurată în aerul neted.

Apoi dănțuind pe cordoanele de mîl
pe cărăruile uscate de mîl învîrtindu-te

pînă cazi pe sacii de cînepă.
Vrei să deschizi geamul.
Să pipăi zidul peretele alb lucitor și
buuuum! cum au explodat picioarele fetelor
și au urcat șuierînd.
Apoi dănțuind pe cordoanele de mîl
pe cărăruile uscate de mîl învîrtindu-te
pînă cazi pe sacii de cînepă
deschizi puțin geamul și pipăi peretele alb
lucitor îți auzi inima zvîcnind tot
mai tare
înfășurată în ziare precum 2 kg carne vită.